Asenna Steam
kirjaudu sisään
|
kieli
简体中文 (yksinkertaistettu kiina)
繁體中文 (perinteinen kiina)
日本語 (japani)
한국어 (korea)
ไทย (thai)
български (bulgaria)
Čeština (tšekki)
Dansk (tanska)
Deutsch (saksa)
English (englanti)
Español – España (espanja – Espanja)
Español – Latinoamérica (espanja – Lat. Am.)
Ελληνικά (kreikka)
Français (ranska)
Italiano (italia)
Bahasa Indonesia (indonesia)
Magyar (unkari)
Nederlands (hollanti)
Norsk (norja)
Polski (puola)
Português (portugali – Portugali)
Português – Brasil (portugali – Brasilia)
Română (romania)
Русский (venäjä)
Svenska (ruotsi)
Türkçe (turkki)
Tiếng Việt (vietnam)
Українська (ukraina)
Ilmoita käännösongelmasta




drojdia dansează în lapte cald – langyos tej –
cu un strop de zahăr, cukor dulce.
Se adună unt topit, olvasztott vaj,
gălbenușuri de soare, tojássárga,
și o șoaptă de sare, csipet só.
Frământă-l cu inima, gyúrd meg szívvel,
lasă-l să crească o oră, egy óra kelesztés,
până devine viu, plin de aer.
Îl tai în fâșii, csíkokra,
le încolăcesc pe lemn, fára tekerem,
ca niște panglici aurii.
Ung cu unt topit, vajjal,
rostogolesc prin zahăr și scorțișoară, cukor és fahéj,
iar apoi focul, tűz, le dă viață.
Și așa se naște kürtős kalács,
colacul dulce al copilăriei – gyerekkor édessége –
crocanți pe-afară, puhák belül.