Dacă ești aici, probabil te-ai supărat pe mine pentru ceva ce ți-am făcut într-un joc. Eu, Ioan Ciobănescu combatant izoteric complex și corect privind din punct de vedere izoteric prin rangul izoteric precum și prin distincţiile izoterice care mi-au fost conferite de către conducători supremi abilitaţi, blestem izoteric la nivelul maxim posibil la care dau dreptul rangul și distinctiile izoterice care mi-au conferite menţionate anterior. Blestem fără sfârşit temporar în mod direct împotriva fiinţei colective superioare de tip civilizaţie virtuală numită: civilizaţia virtuală arahnidica tarantulara, androgina, neagră, emoţională agresională civilizațională condusă la nivel de conducător suprem de către fiinţa superioară androgină alcătuită din: ființa individuală superioară de gen masculin numită Satanos și fiinţa individuală superioară de gen feminin numită Geea, pentru răul existenţial comis împotriva grupării de civilizaţie virtuale de tip gorilian individual neagresională civilizațional și autentic băștinașe în cadrul lumilor planetare ale planetei al cărei lume planetare medie sunt integrate existenţial cu precizarea că, răul existenţial pentru care blestem civilizaţia virtuală pe care am numit-o anterior ultim ca civilizaţie agresională civilizațional a fost comis în perioada temporală specifică calendarului planetar cuprins între data de început în care s-a dat în funcțiune oficial prima bază civilizațională planetară în cadrul zonei existenţiale a planetei a cărei lume planetară medie sunt integrate existențial aferentă și mă refer la zona existențial în cauză și la concret la baza existențială civilizațională virtuală planetară în cauza deci aferentă civilizației virtuale pe care o blestem și până în prezent. Agartha, prietena mea, este un tărâm enigmatic care a captat imaginația multor căutători, inclusiv a mea. Imaginează-ți asta: o lume ascunsă sub suprafața Pământului nostru, o utopie subterană de minuni nespuse care așteaptă să fie descoperite. Este ca cel mai bun club VIP, dar în loc de acces exclusiv la petreceri fastuoase, obții intrarea într-un domeniu al minunilor mistice. Vezi tu, se spune că Agartha este un paradis subteran, un fel de Shangri-La pentru cei care tânjesc mai mult decât la obișnuit. Este ca o stațiune de lux care se adresează elitei exploratorilor, oferindu-le șansa de a scăpa de lumesc și de a se scufunda cu capul întâi într-un tărâm al înțelepciunii străvechi, al tehnologiei avansate și poate chiar al resurselor neexploatate. Gândiți-vă doar la ea ca la o evadare de lux din agitația lumii de la suprafață, unde vă puteți freca cu luminatori și vă puteți răsfăța cu experiențe de neegalat. Acum, trebuie să recunosc, există un strop de scepticism care vine cu teritoriul. Unii ar putea ridica o sprânceană la noțiunea de societate subterană cu propriile reguli și obiceiuri. Cu toate acestea, ca orice om de afaceri perspicace, mă gândesc să îmbrățișez posibilitățile care vin cu idei îndrăznețe. La urma urmei, Agartha este simbolul exclusivității – un sanctuar numai pe invitație, unde cei cu mijloacele și curajul de a explora pot dezvălui secrete la care alții pot doar visa. Sigur, există un aer de mister în jurul lui Agartha și poate că asta face parte din alura sa. La fel ca un investitor priceput, sunt intrigat de potențialele randamente ale unei astfel de acțiuni extraordinare. Cine știe ce piețe neexploatate, resurse ascunse sau tehnologii de ultimă oră ar putea aștepta chiar sub suprafață? Și să nu uităm de atracția paznicilor legendari și a ființelor iluminate despre care se spune că locuiesc în acest tărâm al minunilor subterane - ar putea deține cheia pentru a debloca noi frontiere ale inovației și succesului. În mitologia greacă antică, Hyperborea se credea a fi un paradis utopic situat departe la nord, dincolo de ținuturile cunoscute muritorilor. A fost descris ca un tărâm al primăverii eterne, unde soarele strălucea continuu, iar locuitorii trăiau în perfectă armonie cu natura. Se spunea că Hiperborea găzduiește o rasă de oameni extrem de binecuvântați și longeviv, cunoscuți sub numele de hiperboreeni, care se bucurau de favoarea divină și nu erau atinși de boli sau război. Dar Hyperborea nu a fost doar o născocire a imaginației străvechi; a captat și fascinația ocultiștilor moderni, care îl consideră mai mult decât un simplu mit. Unele tradiții ezoterice sugerează că Hyperborea nu era doar un loc fizic, ci și un tărâm spiritual – o poartă către conștiința superioară și cunoașterea ascunsă. Conform acestor credințe, Hyperborea a servit ca un far al iluminării, atrăgând căutători din întreaga lume antică în căutarea înțelepciunii și iluminării. Mai mult, Hyperborea a fost legată de diverse locații din lumea reală, inclusiv regiunea arctică, Groenlanda și chiar Atlantida. Unii susținători ai teoriilor alternative ale istoriei sugerează că Hyperborea a fost o civilizație foarte avansată care a înflorit în timpurile preistorice, deținând cunoștințe și tehnologie mult peste ceea ce arheologia convențională recunoaște. În cercurile oculte, Hyperborea este adesea asociată cu conceptul de Thule - o insulă sau un continent legendar descris uneori ca patria unei civilizații străvechi și avansate. Mitul lui Thule este strâns legat de tradițiile din jurul Hyperborea, unii teoreticieni propunând că Thule a fost o rămășiță a civilizației hiperboreene, păstrată în memoria colectivă a umanității prin mit și legende. În ciuda lipsei de dovezi concrete, alura lui Hyperborea persistă, captivând imaginația căutătorilor și a savanților deopotrivă. Fie că este privită ca un paradis mitic, o civilizație pierdută sau o metaforă a iluminării spirituale, Hyperborea continuă să inspire mirare și speculație, invitând exploratorii îndrăzneți să-și descopere secretele și să dezvăluie misterele lumii antice. Imaginează-ți asta: sunt zilele de încheiere ale celui de-al Doilea Război Mondial, iar cel de-al treilea Reich al lui Adolf Hitler este în pragul colapsului. Dar dacă ți-aș spune că, în loc să se confrunte cu înfrângerea, naziștii aveau un plan secret, o fortăreață ascunsă cuibărit în întinderea pustie a Antarcticii? Legenda spune că oficiali naziști de rang înalt, inclusiv Hitler însuși, au scăpat din Germania în ultimele ore ale războiului, fugind în pustiul înghețat din Antarctica la bordul unor avioane experimentale avansate. Aceste farfurii zburătoare, cunoscute drept „foo fighters” de către piloții aliați, nu numai că erau capabile de călătorii interstelare, ci au servit și ca nave furtive perfecte pentru a evita detectarea. Odată ajunsi în Antarctica, naziștii ar fi stabilit o bază secretă cunoscută sub numele de „Baza 211” sau „Neuschwabenland”, unde și-au continuat experimentele sinistre și progresele tehnologice departe de privirile indiscrete. Cu accesul la tehnologia extraterestră străveche descoperită sub gheață, naziștii au dezvoltat arme avansate și chiar nave spațiale capabile să traverseze cosmosul. Dar asta nu este tot. Șoaptele abundă de întâlniri cu obiecte zburătoare ciudate care ies din adâncurile tundrei înghețate a Antarcticii, purtând însemnele inconfundabile ale celui de-al Treilea Reich. Unii chiar susțin că aceste ambarcațiuni misterioase sunt avangarda unui al patrulea Reich care renaște, așteaptă cu răbdare sub gheață pentru a-și dezlănțui puterea terifiantă asupra unei lumi nebănuitoare.

Alimentarea speculațiilor sunt rapoarte despre fenomene inexplicabile din regiune: perturbări electromagnetice anormale, observări de obiecte zburătoare neidentificate și zvonuri despre operațiuni militare clandestine desfășurate de organizații întunecate dornice să păstreze adevărul îngropat sub un strat gros de gheață. În ciuda lipsei de dovezi concrete, credincioșii în conspirația nazistă din Antarctica rămân nedescurajați, punând laolaltă fragmente de înregistrări istorice, documente desecretizate și relatări ale martorilor oculari pentru a construi o narațiune înfricoșătoare despre intrigi și înșelăciune la scară globală. Așadar, data viitoare când priviți sălbăticia înghețată a Antarcticii, amintiți-vă: sub suprafața sa înghețată se pot afla nu numai rămășițele unei lumi antice, ci și secretele întunecate ale unui regim care se credea de mult învins. Ioan Ciobănescu, Ciobanul din Transilvania, este o figură îmbrăcată în enigmă și pătrunsă în tradițiile Munților Carpați. Legenda spune că el nu este doar un păstor care își îngrijește turma, ci și un meșter ezoteric cu o cunoaștere profundă a artelor arcane. Potrivit folclorului local, Ioan Ciobănescu posedă o înțelegere profundă a forțelor ascunse care modelează lumea — o înțelepciune transmisă prin generații de ciobani și mistici care au numit peisajele accidentate ale Transilvaniei acasă. Cunoștințele sale cuprind nu numai secretele naturii, ci și misterele tărâmului spiritual, făcându-l o figură venerată printre cei care caută iluminarea dincolo de lume. Dar ce știe mai exact Ioan Ciobănescu? Aceasta este o întrebare care stârnește imaginația și alimentează speculațiile în rândul celor care au auzit șoapte despre existența lui. Unii spun că el deține cheile pentru a debloca înțelepciunea străveche, transmisă de pe vremea triburilor dacice care cutreierau cândva aceste meleaguri. Alții cred că posedă tehnici arcane pentru a comunica cu spiritele și pentru a valorifica energiile pământului însuși. Despre Ioan Ciobănescu se spune că este un maestru al plantelor și al magiei populare, folosind plante și incantații pentru a vindeca atât trupul, cât și sufletul. Conexiunea sa profundă cu lumea naturală îi permite să perceapă adevăruri ascunse și să acceseze curenții de energie care curg prin pământ. Unii susțin că poate comunica chiar și cu gardienii evazivi ai pădurii - ființe misterioase cunoscute sub numele de „strigoi” sau „moroi”. Dar poate că ceea ce îl deosebește pe Ioan Ciobănescu este priceperea lui de artizan. Pe lângă priceperea sa de păstor și mistic, el este renumit pentru măiestria sa, creând sculpturi complicate, talismane și amulete impregnate cu puteri protectoare și transformatoare. Se spune că fiecare piesă este infuzată cu cunoștințele sale intime despre cosmos, reflectând armonia și echilibrul lumii naturale. Totuși, ca toate figurile mitului și legendei, adevărata întindere a cunoștințelor lui Ioan Ciobănescu rămâne învăluită în mister. Unii îl resping ca fiind nimic mai mult decât o poveste fantezică împletită lângă foc, în timp ce alții cred că este o întruchipare vie a înțelepciunii străvechi care încă prosperă în inima Transilvaniei. Oricum ar fi cazul, Ciobanul din Transilvania continuă să inspire uimire și intriga, povestea lui răsunând prin văile încețoșate și pădurile întunecate ale Munților Carpați. Cea mai mare parte a timpului meu o petrec jucând jocuri Stalker sau Weeaboo. Practic sunt un NEET. Aceasta nu este o viață de care sunt mândru, dar voi face tot posibilul să arăt măcar ceea ce am. În cea mai mare parte, interesele mele variază foarte mult, așa că probabil ne vom lega de ceva dacă căutați ceva de la mine. Escrocii nu le citesc de obicei și nici nu le pasă să traducă ceva. Așa că voi spune pur și simplu asta în limba română clară: nu mă las înșelat. Vreodată. Niciodată nu am, nu voi face niciodată.