Инсталирайте Steam
вход
|
език
Опростен китайски (简体中文)
Традиционен китайски (繁體中文)
Японски (日本語)
Корейски (한국어)
Тайландски (ไทย)
Чешки (Čeština)
Датски (Dansk)
Немски (Deutsch)
Английски (English)
Испански — Испания (Español — España)
Испански — Латинска Америка (Español — Latinoamérica)
Гръцки (Ελληνικά)
Френски (Français)
Италиански (Italiano)
Индонезийски (Bahasa Indonesia)
Унгарски (Magyar)
Холандски (Nederlands)
Норвежки (Norsk)
Полски (Polski)
Португалски (Português)
Бразилски португалски (Português — Brasil)
Румънски (Română)
Руски (Русский)
Финландски (Suomi)
Шведски (Svenska)
Турски (Türkçe)
Виетнамски (Tiếng Việt)
Украински (Українська)
Докладване на проблем с превода
Dar oamenii construiau tot mai mult, luând din zonele sălbatice, iar animalele se înghesuiau tot mai greu în locurile rămase. Ariciul nostru se simțea din ce în ce mai inconfortabil îngrămădit de noii lui vecini. Când privea răsăritul, câte un iepure bătrân ronțăia cu zgomot o tulpină fragedă, iar la apus câte un șobolan îi tăia calea cu prada proaspăt vânată. Dacă încerca să doarmă, câte un arici bătrân sforăia atât de tare de îi era imposibil să închidă ochii. Iar hrana se împuțina periculos de repede.
░░░░░░░░░░░░█░░█
░░░░░░░░░░░░█░░█
░░░░░░░░░░░█░░░█
░░░░░░░░░░█░░░░█
████████▄▄█░░░░░███████████▄
▓▓▓▓▓▓▓█░░░░░░░░░░░░░░░░░░░█
▓▓▓▓▓▓▓█░░█░░░█▀█░█▀▀░█▀█░░░█
▓▓▓▓▓▓▓█▀▀█▀▀░█▀▄░█▀░░█▀▀░░░█
▓▓▓▓▓▓▓█░░█░░░▀░▀░▀▀▀░▀░░░░█
▓▓▓▓▓▓▓█░░░░░░░░░░░░░░░░░░█
▓▓▓▓▓▓▓█████░░░░░░░░░░░░░█