Steam 설치
로그인
|
언어
简体中文(중국어 간체)
繁體中文(중국어 번체)
日本語(일본어)
ไทย(태국어)
Български(불가리아어)
Čeština(체코어)
Dansk(덴마크어)
Deutsch(독일어)
English(영어)
Español - España(스페인어 - 스페인)
Español - Latinoamérica(스페인어 - 중남미)
Ελληνικά(그리스어)
Français(프랑스어)
Italiano(이탈리아어)
Bahasa Indonesia(인도네시아어)
Magyar(헝가리어)
Nederlands(네덜란드어)
Norsk(노르웨이어)
Polski(폴란드어)
Português(포르투갈어 - 포르투갈)
Português - Brasil(포르투갈어 - 브라질)
Română(루마니아어)
Русский(러시아어)
Suomi(핀란드어)
Svenska(스웨덴어)
Türkçe(튀르키예어)
Tiếng Việt(베트남어)
Українська(우크라이나어)
번역 관련 문제 보고
La ora de psihiatrie, studenții învață despre starea de calm, de iritare și de furie: Profesorul formează un număr de telefon. – Alo, vă rog frumos cu Radu. – Aici nu există niciun Radu. – Iată starea de calm, spune profesorul studenților. Mai sună o dată, la același număr de telefon. – Alo, vă rog frumos cu Radu. – V-am spus că aici nu există niciun Radu. Iată starea de iritare, spune iar profesorul studenților. Mai sună încă o dată. – Alo, vă rog să mi-l dați pe Radu la telefon. – Băi, nu mai suna aici, du-te dracu…Ți-am spus că nu există niciun Radu aici!! Aceasta a fost ultima stare, de furie. Se ridică Bulă și spune: – Mai există o stare, cea de disperare. Bulă ia telefonul, sună la același număr și spune: – Sunt Radu, m-a căutat cineva?